Dac\u0103 m-ar \u00eentreba cineva ce m-a mirat cel mai mult \u00een Anglia, ce mi s-a p\u0103rut ie\u0219it din comunul cu care am venit obi\u0219nuit din Rom\u00e2nia, a\u0219 r\u0103spunde f\u0103r\u0103 s\u0103 clipesc: u\u0219urin\u021ba cu care mul\u021bi englezi pe care i-am \u00eent\u00e2lnit vorbesc despre problemele lor de via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i nu m\u0103 refer la subiecte gen Brexit, probleme legate de bani sau c\u0103 s-a certat cu so\u021bia, ci la aspecte foarte intime, pe care noi, rom\u00e2nii, le auzim doar \u00een b\u00e2rfe sau din gura celor de care suntem foarte apropia\u021bi.<\/span><\/p>\n\n\n\n Subliniez c\u0103 este o p\u0103rere ce are la baz\u0103 doar o experien\u021b\u0103 personal\u0103.<\/span><\/p>\n\n\n\n Aveam c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de c\u00e2nd sosisem \u00een Anglia, lucram \u00een mut\u0103ri, m\u0103 chinuiam s\u0103 pricep ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul meu \u0219i s\u0103 m\u0103 a\u0219ez \u0219i eu pe un drum.<\/span><\/p>\n\n\n\n Firma la care lucram presta mut\u0103ri doar pentru companii sau institu\u021bii publice. Eram \u00eentr-o cl\u0103dire uria\u0219\u0103 din Croydon, pe care o goleam, pentru c\u0103 urma s\u0103 fie d\u0103r\u00e2mat\u0103. Nu era o treaba grea \u0219i \u00eencercam s\u0103 o fac c\u00e2t de bine puteam.<\/span><\/p>\n\n\n\n Foremanul, supervisorul meu de atunci, era un englez simpatic, vorb\u0103re\u021b, glume\u021b, at\u00e2t timp c\u00e2t treaba mergea bine.<\/span><\/p>\n\n\n\n A vazut c\u0103-mi dau silin\u021ba, c\u0103 m\u0103 descurc, m-a \u00eentrebat ce-i cu mine, de unde am aterizat \u0219i mi-a spus: \u00eemi place cum munce\u0219ti, r\u0103m\u00e2i a\u0219a, c\u0103 o s\u0103 avem mult de treab\u0103 aici. <\/span><\/p>\n\n\n\n Ca rom\u00e2n, obi\u0219nuit cu via\u021ba de acas\u0103, am z\u00e2mbit \u0219i am luat-o ca pe o \u0219mecherie motiva\u021bional\u0103 ieftin\u0103.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, din \u00eent\u00e2lnirile cu mul\u021bi al\u021bi \u0219efi englezi, mi-am dat seama c\u0103 nu se feresc \u0219i nu consider\u0103 o sl\u0103biciune, ca \u0219ef, s\u0103 laude sincer. S\u0103-\u021bi spun\u0103, chiar \u0219i \u00een cazul unor chestii simple, “bravo, ai f\u0103cut o treab\u0103 bun\u0103!”. <\/span><\/p>\n\n\n\n Sincer v\u0103 spun, de multe ori m-a impresionat faptul c\u0103 efortul pe care \u00eel f\u0103ceam \u00eentr-o zi nu era trecut la categoria “p\u0103i asta tre’ s\u0103 faci ca angajat.”<\/span><\/p>\n\n\n\n Evident c\u0103 nu a fost \u00eentotdeauna a\u0219a \u0219i \u0219tiu c\u0103 fiecare are exemple cu fel de fel de \u0219efi de doi lei, care le-a f\u0103cut zile fripte. Dar, pentru mine, de cele mai multe ori a fost a\u0219a \u0219i am realizat c\u0103, dac\u0103 \u00ee\u021bi faci treaba bine, tr\u0103ie\u0219ti \u00een alt\u0103 poveste, \u00een alt\u0103 cultur\u0103 a muncii.<\/span><\/p>\n\n\n\n S\u0103 revin la foremanul meu, pe care \u00eel chema, \u0219i \u00eel cheam\u0103 \u00eenc\u0103, Danny. <\/span><\/p>\n\n\n\n Un englez la vreo 50 de ani. C\u00e2nd s-a terminat prima zi de munc\u0103 \u0219i microbuzele firmei ne a\u0219teptau s\u0103 ne duc\u0103 \u00eenapoi la sediu, Danny m-a \u00eentrebat unde stau. I-am spus unde \u0219i mi-a zis: n-are rost s\u0103 te mai \u00eentorci la firm\u0103 \u0219i s\u0103 iei metroul. E\u0219ti \u00een drumul meu, te las eu \u00een zona \u00een care stai.<\/span><\/p>\n\n\n\n Pe drum, vorbeam, pentru c\u0103 englezilor le place s\u0103 vorbeasc\u0103. La un moment dat m-a \u00eentrebat \u0219i am s\u0103 \u00eencerc s\u0103 redau dialogul nostru c\u00e2t mai fidel:<\/span><\/p>\n\n\n\n – Tu ai copii?<\/span><\/p>\n\n\n\n – Da, doi, o feti\u021b\u0103 \u0219i un b\u0103iat.<\/span><\/p>\n\n\n\n – Sunt aici?<\/span><\/p>\n\n\n\n – Nu… abia am ajuns eu.<\/span><\/p>\n\n\n\n – E greu s\u0103 fii departe de ei. \u0218i eu am trei copii, dou\u0103 fete \u0219i un baiat.<\/span><\/p>\n\n\n\n – Nepo\u021bi?<\/span><\/p>\n\n\n\n (a \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103)<\/span><\/p>\n\n\n\n – Nu prea. Fata mea cea mare e lesbian\u0103. \u0218tiam c\u0103 e lesbian\u0103, mi-am dat seama. La 15 ani n-avea pe nimeni, la 20 n-avea pe nimeni, se apropia de 30 \u0219i n-avea pe nimeni. Dar n-am vrut s\u0103 for\u021bez lucrurile. Acum vreun an, ne-a invitat la restaurant, pe mine \u0219i pe maic\u0103-sa, \u0219i ne-a prezentat-o pe prietena ei. Era foarte emo\u021bionat\u0103 din cauza mea. C\u0103 maic\u0103-‘sa o \u0219tia, dar n-a vrut s\u0103-mi spun\u0103. Ce po\u021bi s\u0103-i spui? E copilul meu, asta-i via\u021ba.<\/strong><\/span><\/p>\n\n\n\n (\u0219i-a aprins o \u021bigar\u0103 \u0219i a continuat)<\/span><\/p>\n\n\n\n – Fiica-mea mijlocie cred c\u0103 tot lesbian\u0103 e. A\u0219a cred eu. M\u0103 a\u0219tept s\u0103 m\u0103 invite \u0219i ea la restaurant. Am doi nepo\u021bi de la b\u0103iat. El a divor\u021bat de prima nevast\u0103, dar copilul a r\u0103mas la el.<\/span><\/p>\n\n\n\n St\u0103team l\u00e2ng\u0103 el \u00een ma\u0219in\u0103, pe “locul mortului”, \u0219i m\u0103 uitam prin parbriz ca prostu’. Ziceam \u0219i eu: “yes, of course”, “oh!”, “at least you have…”. M\u0103 g\u00e2ndeam, \u0103sta-i nebun? Cum naiba l-au angajat? El turuia f\u0103r\u0103 nici o jen\u0103, nu ca omul care simte nevoia s\u0103 se dest\u0103inuie \u00een fa\u021ba unui necunoscut, ci doar a\u0219a, s\u0103 mai vorbim una-alta.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Mult\u0103 vreme dup\u0103 episodul \u0103sta, m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 m-a min\u021bit, c\u0103 f\u0103cea glume cu mine. Dar era un om de nota zece, foarte corect, muncitor, un camarad, nici nu sim\u021beam c\u0103 mi-e \u0219ef.<\/strong><\/span><\/p>\n\n\n\n Apoi, din slujba \u00een slujb\u0103, am \u00eent\u00e2lnit al\u021bi \u0219i al\u021bi colegi englezi, care \u00eemi povesteau, de parc\u0103 ne-am fi cunoscut de o via\u021b\u0103: eu am fost drogat, Bogdan, am avut probleme mari cu drogurile, \u0219i acum \u00eenc\u0103 am; nevasta m-a p\u0103r\u0103sit pentru c\u0103 d\u0103deam to\u021bi banii la pariuri, sunt nebun cu pariurile; am f\u0103cut cinci ani de \u00eenchisoare, pentru c\u0103 l-am \u00eenjunghiat pe unul \u00eentr-un pub. Noroc c\u0103 n-a murit, am fost un prost.<\/span><\/p>\n\n\n\n Vorbeau cu o lejeritate, nu prosteasc\u0103, ci ca oamenii care p\u0103reau c\u0103 au \u00een\u021beles unde au gre\u0219it.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Cel mai mult m-a impresionat un t\u00e2n\u0103r, cam de v\u00e2rsta mea, care fusese mul\u021bi ani dealer de droguri. Provenit dintr-un mediu foarte s\u0103rac, asta a fost “\u0219ans\u0103” pe care o \u00eent\u00e2lnise \u00een visul s\u0103u de a avea mul\u021bi bani.<\/span><\/p>\n\n\n\n “Vinerea, s\u00e2mb\u0103ta, cand ie\u0219ea lumea la distrac\u021bie, f\u0103ceam cam 3-4 mii de lire curat. Nu m-a prins niciodat\u0103 poli\u021bia, dar m\u0103 g\u00e2ndeam de ceva vreme s\u0103 renun\u021b. Am renun\u021bat \u00een momentul \u00een care b\u0103iatul meu mi-a spus c\u0103 vrea s\u0103 se fac\u0103 dealer.”<\/span><\/p>\n\n\n\n B\u0103iatul de care v\u0103 povestesc, un b\u0103iat blond, sl\u0103bu\u021b, peste care drogurile l\u0103saser\u0103 urme ad\u00e2nci, muncea cu mine pe \u0219antier. <\/span><\/p>\n\n\n\n Sp\u0103rgeam am\u00e2ndoi, cu pickamerul, st\u00e2lpi de beton b\u0103ga\u021bi \u00een p\u0103m\u00e2nt, pentru 500 de lire pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. <\/span><\/p>\n\n\n\n Bani pe care, cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103, el \u00eei d\u0103dea pe o \u0219ampanie \u00een club. \u00cemi ar\u0103ta pozele pe care le avea \u00een telefon \u0219i m-am convins c\u0103 nu min\u021bea. <\/span><\/p>\n\n\n\n Cu ani \u00een urm\u0103, so\u021bia divor\u021base de el, se rec\u0103s\u0103torise. Ce m-a impresionat era faptul c\u0103 era foarte dedicat c\u00e2nd muncea \u0219i, mai ales, c\u0103 lupta s\u0103 schimbe imaginea pe care copiii lui o aveau despre el. Avea dreptul s\u0103 \u00eei viziteze o dat\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i mai to\u021bi banii \u0219i-i cheltuia pe mici excursii \u00een care mergea al\u0103turi de ei.<\/span><\/p>\n\n\n\n \u0218i-mi amintesc cum, dup\u0103 primele luni de munc\u0103 \u00een Londra, c\u00e2nd lucram \u00eenc\u0103 \u00een mut\u0103ri, un bun prieten, care m\u0103 ajutase s\u0103 intru \u00een acel loc de munc\u0103, m-a \u00eentrebat: Cum e, cum \u021bi se pare? \u0218i i-am zis exact ce credeam: e bine, oamenii sunt \u00een general faini, politico\u0219i, te ajut\u0103. <\/strong><\/span><\/p>\n\n\n\n Iar el a zambit \u0219i mi-a spus: dar tu \u0219tii cu cine lucrezi? Mul\u021bi sunt fo\u0219ti pu\u0219c\u0103ria\u0219i. De asta vin aici, c\u0103-s primi\u021bi.<\/strong><\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n\n
\n
\n
\n